Biografia prozatorului Ion Marin Iovescu (n. 1912 – m. 1977), unul dintre cei mai interesanţi scriitori rurali din spaţiul Munteniei, îndrumat de Liviu Rebreanu1 şi impus definitiv în istoria literaturii române de E. Lovinescu2, conţine un număr apreciabil de necunoscute, care se cuvin a fi cercetate şi elucidate cu atenţie şi, mai ales, răbdare, spre a recompune efigia unui narator extrem de interesant.
Opera sa, compusă din povestiri, nuvele şi romane3, a suscitat interesul criticii literare, care s-a pronunţat prin vocile exigente ale lui G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Octav Şuluţiu şi Al. Piru, relevând, fiecare în parte, noutatea limbajului, ineditul subiectelor şi, desigur, arta monologului şi a dialogului specifică lumii olteneşti.
O întâmpinare specială i-a făcut criticul şi istoricul literar E. Lovinescu în arhicunoscuta sa Istorie a literaturii române contemporane 1900–19374, carte fundamentală pentru înţelegerea valorilor estetice ale literaturii naţionale din primele patru decenii ale secolului trecut.
La trei decenii de la dispariţia sa fizică, Ion Marin Iovescu e aproape uitat, nu mai e citit, deoarece nu s-a reeditat nimic, dar absolut nimic din opera sa. Fapt, mai mult decât întristător.
Acestui „Creangă al Munteniei”, cum îl definea E. Lovinescu, i se cuvine o biografie completă şi o restituire integrală a operei, spre a constata dimensiunile creatorului şi valoarea estetică a prozelor sale care au trezit curiozitatea şi interesul celor mai severe autorităţi critice.
În întâmpinarea acestui deziderat restituim aici cinci epistole necunoscute ale prozatorului Ion Marin Iovescu. Ele sunt trimise istoricului şi criticului literar Mihai Gafiţa.