Maitreyi (1933) şi Nunta în cer (1938) alcătuiesc ciclul romanelor de dragoste. Ele sunt reunite într-un singur volum în 1969, când numele lui Mircea Eliade reapare în librăriile din România, după ce, un sfert de veac i se interzisese dreptul la semnătură.
Nunta în cer a fost scrisă în condiţii dramatice. Internat în lagărul de la Miercurea Ciuc pentru simpatii legionare, autorul a început să redacteze romanul la mijlocul lui septembrie 1938. Într-o cameră sărăcăcioasă, unde locuise înaintea lui un deţinut tuberculos, scria în fiecare noapte câte cinci-şase ore. Fiind suspectat de ftizie, este transferat la Sanatoriul de la Moroieni, unde în condiţii mai bune, încheie şi definitivează manuscrisul. Printr-un tur de forţă, editorul Georgescu-Delafras reuşeşte să-l tipărească până în ajunul Crăciunului din 1938, în Editura Cugetarea.
Acţiunea romanului se petrece într-o cabană de vânătoare din Munţii Harghitei. Protagoniştii – care nu se cunoscuseră până atunci – îşi povestesc unul altuia marea iubire a vieţii lor.
Unul dintre ei e un scriitor celebru, de circa 30 de ani, Andrei Mavrodin (având vârsta de-atunci a lui Eliade), iar celălalt, Hasnaş, bogat om de afaceri, de vreo 45 de ani.
Confesiunea celor doi relatează iubirea lui Mavrodin pentru Ileana şi a lui Hasnaş pentru Lena. Cea de-a doua secvenţă avusese loc cu vreo opt-nouă ani în urmă.
Deşi amândoi au trăit o iubire perfectă, nemaiîntâlnită, cuplurile se vor despărţi până la urmă. „Cine nu ştie de altfel, că în dragoste nicio certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar, sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat – căci o singură îndoială surpă totul în nebunie şi dezgust?”
Mavrodin refuză să aibă un copil, iar dorinţa lui Hasnaş de a avea un fiu nu e acceptată de parteneră.