Textul următor trebuia să fie editorialul numărului 17 al revistei Restituiri Piteşti, pe care Narcis îl pregătea înainte să plece grăbit dintre noi. A trăit în viteză, cum chiar el spunea, a ars „ca o lumânare aprinsă la ambele capete”. Rămas bun!

Oare cine credea mai acum câteva decenii că Târgul Piteştilor, de băcani şi meşteşugari, avea să devină în zilele noastre un oraş în care cultura să-şi facă cunoscută prezenţa cu atâta vigoare?
Probabil nu mulţi, doar cutezătorii…
Acest lucru a devenit un adevăr, ceva palpabil şi vizibil cu ochiul liber de către orişicine trăieşte aici ori numai tranzitează locul. Şi este aşa tocmai datorită unor oameni care s-au dedicat în totalitate emancipării acestei comunităţi, oferindu-i nu numai hrană organică, ci şi spirituală, fără de care noi toţi am fi rămas nişte biete făpturi interesate doar de câştigul unei vieţi relativ tihnite.
Prefacerile survenite în structura de bază a societăţii piteştene din ultimul deceniu au venit pe fondul formării unei noi generaţii de intelectuali, mult mai numeroasă, mai statornică şi mai hotărâtă să transforme, în şi mai bine, existenta stare de lucruri. Foamea de cultură a devenit uneori mai apăsătoare decât cea trupească, organică, împingându-i pe tineri să gândească, să planifice şi să pună în scenă o gamă mult mai variată de evenimente culturale.
Recenta integrare în cadrul marii familii a statelor europene ne forţează şi ne potenţează şi mai mult să diversificăm aria activităţilor de natură spirituală.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recomandat ca istoria să fie o parte esenţială din educaţia tinerilor – Recomandarea nr. 1283 (1996). Conform acesteia, predarea istoriei ar să îi ajute pe tineri să dobândească o gândire critică pentru a analiza şi interpreta informaţia în mod responsabil, să recunoască complexitatea problemelor şi să aprecieze diversitatea culturală, să identifice stereotipurile întemeiate pe discriminare naţională, rasială, religioasă etc. Este prescris, totodată, că cetăţenii au dreptul să înveţe o istorie care nu a fost distorsionată, timp în care statele au obligaţia să încurajeze abordarea ştiinţifică, fără prejudecăţi religioase sau politice.
În ceea ce ne priveşte, avem credinţa că suntem pe drumul cel bun, noua generaţie de istorici aflată în formare promiţând, prin diversitatea tematică abordată, prin seriozitatea tratării subiectelor cercetate şi prin maturitatea cu care îşi concluzionează lucrările, că-şi va aduce o contribuţie importantă la sporirea zestrei istoriografice naţionale şi universale.