Revoluţia din decembrie 1989 a înlăturat regimul comunist din România. Vidul de putere care a rezultat în urma evenimentelor de atunci a fost acoperit prin instaurarea unei puteri politice de fapt reprezentată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, având  rolul de organ suprem al puterii de stat. Parlamentul ales în România la 20 mai 1990 a avut misiunea importantă de a elabora o nouă constituţie a României, care să corespundă condiţiilor politice şi sociale din ţară.
În ceea ce priveşte actele adoptate după încheierea mişcării din decembrie 1989, unele dintre ele au instaurat noi principii constituţionale, principii care s-au aplicat în societatea românească şi care au fost cuprinse şi în noua constituţie. Dintre acestea, cele mai importante au fost: forma republicană de guvernământ; separaţia puterilor în stat; statul de drept; pluralismul politic; structura bicamerală a Parlamentului; democraţia şi libertatea; asigurarea demnităţii umane; inviolabilitatea şi inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, eligibilitatea pentru funcţii e guvernare, consultarea poporului prin referendum în legătură cu legile şi măsurile de importanţă deosebită. Iată însă şi actele care au premers constituţiei României şi care au creat cadrul general al României postcomuniste: