Nu am avut, înainte de Revoluţie, prea mulţi prieteni printre scriitori, deşi am cunoscut câţiva dintre ei: Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu, Mircea Ciobanu, George Bălăiţă, Al. Protopopescu, Florin Mugur, Laurenţiu Ulici, Cezar Baltag, Florentin Popescu, Gabriela Negreanu, Mircea Sîntimbreanu, Ion Caraion, Cleopatra Lorinţiu, Aurel Chivu, Nicolae Ioana, Nicolae Oancea şi, ca filozof, pe Constantin Noica.
Nici cu Gheorghe Tomozei, care îşi face loc acum în memoria şi pagina mea, nu mă pot lăuda că mi-a fost prieten, deşi s-a purtat cu mine într-un mod memorabil. L-am întâlnit numai de câteva ori în redacţia revistei Argeş şi o singură dată acasă la el, în Bucureşti, unde l-am vizitat împreună cu Aurel Sibiceanu, la începutul anului 1990.
Spun aceste lucruri acum, răsfoind cartea Fragmentarium. Manuscripte, articole (’91-’93), Editura Tiparg, 2011, scrisă de poet şi întocmită, peste timp, de poeta Cleopatra Lorinţiu, Ion C. Hiru şi George Baciu, în temeiul manuscriselor oferite de Maximilian Tomozei, fiul poetului. Cartea a fost lansată joi, 14 aprilie, la Biblioteca Judeţeană Argeş din Piteşti. În cea de-a 29-a zi a lunii abia trecute, Gheorghe Tomozei ar fi împlinit 75 de ani…