Et in Kunsterdam ego!

Există în lume oraşe care-şi merită numele de capitale ale artelor, fie pentru că acumulează cel mai mare număr de opere de artă pe metru pătrat, fie pentru că ele însele sunt adevărate rezervaţii artistice, atmosfera, arhitectura, muzeele şi capodoperele alcătuind un tot. Din prima categorie face parte Parisul, căruia însă i se atribuie şi calitatea de a fi, în ultimele două secole, un fenomen viu; păstrându-şi trecutul, trăieşte concomitent la timpul prezent. Din cea de-a doua categorie fac parte Florenţa, oraş încremenit în faima sa de leagăn al Renaşterii; Veneţia, supranumită „salonul lumii”, care se hrăneşte din trecutul său fastuos, când domina Mediterana şi Amsterdamul, încremenit şi el la nivelul secolului al XVII-lea, perioada supremaţiei economice şi artistice. Dacă numele Florenţei şi al Veneţiei sinonime cu arta au valenţe poetice şi artistice care nu pot fi în niciun fel schimbate, Amsterdamului, căruia pictorii săi, mari şi mici („micii olandezi”!) i-au făcut renumele, parcă ar merita să i se schimbe numele în Kunsterdam, oraşul artei (Kunst = artă).