Un tren de lux pentru elitele bogate străbătea Europa de-a curmezişul în epoca interbelică. Academia Orient-Occident din România de azi s-ar putea asemui cu această regală garnitură.
Mai pe şleau, cine sunt, oare, cei îmbarcaţi în ea? Numai poeţi şi alţi oameni de cultură de valoare internaţională. Nu e vorba de un club francmasonic. Ritualuri foarte selecte dar simple, iar ierarhiile în interior nu sunt cunoscute. Nu avem de a face decât cu o pereche de maeştri, el şi ea şi restul iniţiaţilor. Selecţia o fac cele două căpetenii, tot ei propunerea, admiterea şi învestitura. Cuprinderea instituţiei este universală. „Aristocraţi ai culturii din orice ţară – uniţi-vă!” Dar porţile nu se deschid în faţa oricui. Nu este suficient să ceri, să contribui, să crezi că meriţi. Mai trebuie să fii şi ales.
Şi alegerea o fac cei doi poeţi, ce trăiesc sub acelaşi acoperiş, Carolina Ilica şi Dumitru M. Ion, care au avut ideea genială să iniţieze, să înfiinţeze şi să conducă această nobilă afacere, unică în felul ei pe planetă.
Principala manifestare cu public a Academiei Occident-Orient este Festivalul Internaţional de Poezie. Al cincilea sau al şaselea din lume. Cunoscut sub numele de Festivalul Internaţional Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş. Ce a ajuns în acest an la a 12-a ediţie. Au participat zeci de poeţi şi poetese din douăzeci de ţări. Organizatorii susţin că afluenţa ar fi fost şi mai mare, dar a trebuit să-şi plieze numărul de invitaţii pe măsura posibilităţilor de finanţare.