„Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii de est, ungurii, bulgarii),
voi sunteţi sub ocupaţie rusească; noi, românii,
ne aflăm sub ocupaţie românească —
la urma-urmei, mai dureroasă, mai eficace decât una străină.”

(Paul Goma, Către Pavel Kohout şi camarazii săi,    
 în vol. Scrisuri, I, în curs de apariţie la Curtea Veche)

N-aş fi revenit asupra „cazului Goma” (motive am, îmi petrec mare parte din timp redactându-i cărţile), dacă nu aş fi citit un text despre Milan Kundera şi Paul Goma difuzat de Deutsche Welle – Când „cazul” îngroapă „cauza”?" , sub semnătura Rodicăi Binder (http://www.dw-world.de/dw/article/ 0,,4148084,00.html), care preia mult dintr-un text referitor la Paul Goma, apărut în Neue Zürcher Zeitung, al scriitorului german, originar din România, Richard Wagner (Rumänien, von Rumänen besetzt. Causa und Casus – der Fall des ehemaligen Dissidenten Paul Goma).
 „Un alt disident est european, scriitorul Paul Goma, exilat şi el la Paris, continuându-şi polemicile înfocate împotriva elitelor româneşti şi după prăbuşirea regimului Ceauşescu, a devenit, în pofida consecventelor sale convingeri anti-comuniste şi a talentului său literar, o persona non grata şi în apus după câteva regretabile accese de anti-semitism.”
„Polemica pe care o dezlănţuie împotriva elitei intelectuale rămase în ţară ar putea fi – sugerează Wagner într-un ton întrebător: o răzbunare, o sancţionare a oportunismului, relevând că totuşi nu există nicio editură de renume care să publice cărţile fostului disident care a scris romane exemplare pentru Gulagul românesc. Nicio revistă de cultură nu-i publică polemicile, scriitorii îl ignoră, criticii îl trec sub tăcere. În schimb, acuzaţiile de antisemitism la adresa lui Paul Goma dăinuie.