Volumul CĂLĂRAŞI, MON AMOUR – Oraşul din sufletul meu, Editura Pământul, 2010, semnat de ziaristul Gheorghe Frangulea, pare să fie destinat călărăşenilor şi memoriei sau istoriei umane a unui loc şi timp anume. Autorul scoate din uitare o parte din viaţa sa, aflată în vâltoarea vieţii celorlalţi, fiind cuprins uneori de nostalgii, dar şi luând atitudine. Un spirit de observaţie şi critic îl însoţeşte pretutindeni, el fiind capabil să schiţeze în câteva linii portrete memorabile.

Apreciabile sunt sinceritatea, curajul de a crede într-o societate schimbată „împotriva voinţei sale”, curajul de a spune că în douăzeci de ani oamenii din generaţia sa şi-au pierdut speranţa în mai binele visat.

Cartea a fost publicată, foiletonal, în săptămânalul Pământul, care apare în Călăraşi. Ea este un fel de jurnal al timpurilor trecute, 300 de persoane regăsindu-se în paginile ei cu toate cele bune şi ne-bune ale lor. Trecându-şi personajele  „de la rubrica de ziar la fila de carte, le-a făcut deja nemuritoare”, aflăm la pag. 6.

Suntem avertizaţi că volumul de faţă este doar primul din ciclul „Călăraşi, mon amour”, următoarele consemnând istoria de după 27 decembrie 1989.

În general, personajele sau acţiunea cărţii reflectă o legătură cu secţia „Propaganda” a Comitetului municipal sau judeţean al PCR unde, „inginerii de partid” priveau altădată cu mândrie edificiile lor, iar acum regretă distrugerile create de epoca postdecembristă.

Poate că lectura ar fi fost mai atrăgătoare dacă autorul ar fi dezvăluit lucruri din interiorul aparatului de partid, întâmplări invizibile pentru ochiul cetăţeanului obişnuit.