Teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru a fost râvnit de marile puteri ale momentului din diferite motive ce nu aveau legătură cu fericirea locuitorilor de rând. Calculele strategice sunt mai presus de micile probleme cotidiene. Anul 1939 a însemnat recunoaşterea de către Germania a interesului deosebit al Moscovei pentru o parte a României şi Armata Roşie a fost trimisă să mai execute o «eliberare». Luna iunie 1940 a adus teroarea prin toate satele basarabene şi bucovinene, mii de oameni fiind executaţi şi multe zeci de mii luând drumul robiei în vastul spaţiu sovietic.
Gestul Germaniei din 23 august 1939 nu trebuie să ne mire. Bucata de teren nu părea interesantă din punct de vedere militar şi nu exista milă decât pentru locuitorii de etnie germană. Cruzimea politicienilor naţional-socialişti a fost pedepsită după 1945, dar izvoarele istorice aduc la lumină noi informaţii interesante. Marea Britanie, stat democratic, a fost de acord în 1940 să-i ofere lui Stalin orice drepturi în teritoriile anexate doar se va îndura să atace Germania. Soarta oamenilor nu mai conta. Sovieticii au respins planurile britanice deoarece nu aveau nevoie de recunoaştere internaţională din partea unui stat epuizat, încolţit în arhipelag de Luftwaffe şi submarine. Moscova nu era interesată de recunoaşterea unui stat burghez, putred, care oricum era condamnat la dispariţie în curând. URSS era în plină ascensiune militară şi se făceau planuri pentru pătrunderea în Peninsula Balcanică sau chiar să înfrângă Germania. Răspunsul dat de ambasadorul sovietic a jignit mândria britanică, dar Londra nu-şi permitea să abandoneze un posibil aliat. Moscova discuta în termeni de divizii de tancuri şi Anglia era încolţită. Era condamnată la dispariţie. Politica lui Stalin s-a nuanţat abia după dezastrul din iunie 1941.
Politica Londrei a demonstrat de ce a apărut formula despre Perfidul Albion. Mulţi politicieni români au aşteptat un sprijin în lupta împotriva instaurării comunismului, dar jocurile erau făcute încă din 1940. Dacă România ar putea fi acuzată de o colaborare cu Germania, Polonia a luptat cu credinţă împotriva celor două totalitarisme europene şi a fost vândută fără ruşine. Oare democraţiile îşi mai ascund multă vreme mizeria în spatele minciunilor?
Se înţelege acum de ce documentele rămân secrete prin arhive timp de o sută de ani. Statele ascund multe crime până când omenirea le uită şi nimeni nu mai poate să fie condamnat nici măcar prin distrugerea aurei de erou. Adevărata istorie încă nu poate să se scrie dacă documentele sunt ascunse şi minciunile oficiale sunt considerate corecte pentru manipularea maselor.
Ziua de 22 octombrie 1940 a prevestit bileţelul din 9 octombrie 1944. Soarta Europei de Est a fost pecetluită printr-un pact asemănător cu cel din 23 august 1939, dar trădarea britanică a rămas ascunsă prin arhive. Această propunere engleză demonstrează că salvarea României de la nimicirea în genul Poloniei nu putea să mai vină decât de la Germania.