Azi e sâmbătă 21 decembrie. Prima sâmbătă în intersecţia de la Băneasa. Nicu opreşte Loganul în faţa Non-stopului Fatimei şi rămâne acolo. Mergând pe jos, îl zăresc de departe pe tipul care era şi ieri în intersecţie. De data aceasta nu mai am niciun dubiu: tipul dirija circulaţia! Îşi pusese şi o vestă galbenă, reflectorizantă. Avea şi mănuşi albe. Îi lipseau doar bastonul şi şapca. De departe părea chiar un agent de circulaţie care îşi făcea treaba, conştiincios, în postul ce-i fusese repartizat.
Mă opresc lângă bancomatul de la Bancpost şi îl observ. Gesturi precise. Întoarceri hotărâte la 90 grade, atunci când schimbă „calea liberă”. E clar că nu face asta pentru prima dată: are exerciţiu. Cum? De unde? Auzisem de tipi din aştia, exchibiţionişti, care mai rău încurcau traficul decât să-l regleze. Numai că omul meu ştie foarte bine ce face. Prelungeşte timpul pe care virează spre aeroport cei care vin dinspre Pipera. Observasem şi eu, ieri, că acel timp era prea scurt şi lăsa să treacă prea puţine maşini, formând cozi la orele de vârf. Fusesem chiar mulţumit că automatele mai lasă loc şi pentru noi, agenţii, şi că leafa noastră nu e deocamdată în pericol. Ca să nu mai vorbesc de amenzi: încă nu s-au inventat automate care să oprească maşinile ruginite, sau pe cele care scot fum ca furnalele, sau care să ceară actele la control, sau să-i pună pe şoferi să sufle în fiolă.
Mă apropii de omul meu, pe la spate, ca să fiu sigur că nu are timp să dispară, ca ieri. Probabil că ieri ne văzuse coborând din Logan. Îl iau ca din oală.