Bărbatul la 40 de ani

47. Vârsta aceasta cenuşie, gen 40 de ani, te face scârţar – trecut-au anii, zicea unu’, prea te-ai debarasat rapid de amintiri dacă nu mai ştii cine-a zis-o, îţi vine să scrii şi tu cărţi povestindu-ţi visele, ca alt scriitor modern, însă n-ai cum, ale tale sunt spălăcite ca tomberoanele greţoase din spatele restaurantelor, deschizi o cutie de pate vegetal, nu vei lua niciodată Premiul Nobel deşi ai salvat de la moarte trei oameni, nu interesează pe nimeni că n-ai avut niciodată maşină sau paşaport, că singurul tău „plecat în străinătate” a fost până-n Basarabia, pâinea ţi se termină, garsoniera devine mică şi rea, la următoarea bătaie de inimă devine prea mare, te zgâieşti la cuţitul precoce uns cu pate – locuitorul unei lovituri de cuţit ai ajuns.

48. Ai 40 de ani, unii râd când le spui – nişte puşti şmecheri te aşteaptă în scară ca pe unu’ S. Ogică dar tu intri cu un pistol în mână mereu, îi vezi cum ascund armele albe la spate, prin buzunare inobservabile sau pe sub vestoanele lungi, trebuie să pleci de-aici, ţi-au pus gând rău, nu-i vei putea trişa la nesfârşit cu jucăria ta de plastic negru, ai putea face totuşi o mişcare deşteaptă înainte, ai putea da o spargere, se pare că lumea se teme de glonţ mai mult decât de moarte – urci la etajul unu şchiopătând ca şi cum te-ai întoarce dintr-o confruntare fatală.