Vai de mine, zânelor, am întârziat! Mii de scuze! Ştiu, sunteţi la prima voastră lecţie, clocotiţi de nerăbdare. Vă înţeleg… Asta e! Încă o dată, scuze. Nu-mi stă în caracter, credeţi-mă! Sunt doar o victimă. Ufff!, sunt stoarsă, mi-e rău… Nu vedeţi ce faţă de mop am?
Fetelor, bombonicilor, de unde credeţi că vin? Sună urât, dar nu vă pot ascunde: de la muuuncăăă… De la şedinţa de shooting. Aia de dimineaţă, că mai am una şi după-amiază… Ah, oh, vai, vai ! O nebunie, zău! Nu mai suport, simt că mă paşte o depresie, un vertij, o gripă, ceva rău, un disconfort pe la tâmple, un junghi la cord. Ştiţi, tocmai am pozat pentru un pliant comercial cu sobe de teracotă. Paul ăsta, fotograful, e talentat, nu zic ba, dar e nebun. Zău ! Dragele mele, cum să vă spun? E… e posedat de artă. Pur şi simplu. Imaginaţi-vă! După ce-am trecut pe la hair stylist, pe la designer, pe la toanta aia cu make-up-ul, scumpelul m-a pus să deschid uşiţa cu dinţii, uite aşa, uite aşaaa… îmmmm, ah!… să călăresc burlanul, să introduc butucul, să scormonesc jarul… ah! Are o imaginaţie dementă, bestială. Ce mai, e un tip cool, păcat că e gay.
Doamne, fetelor, de-aţi şti cât am de lucru! Mă vait cam mult? E drept, şi nu e bine s-o fac în faţa voastră, care sunteţi nişte bobocei… îmmmm… la început de drum. De fapt, mă răsfăţ şi eu un pic-un pic-un pic. Un… picuţ. Ca orice vulpe bătrână… îmmmm… În realitate sunt mulţumită. Da, chiar fericită. Succesul îmbată… Poţi să-ţi pierzi minţile. În fine… Păpuşicile mele dulci, ştiţi voi cum mi-a venit ideea? Cum am început eu treaba?! Să vă spun. Scânteia mi-a dat-o poza aia celebră cu Marilyn, blonda care îşi dezveleşte pulpele de iapă pe grătarul de la metrou. Aveam şaisprezece ani, eram corigentă la fizică, dar nu şi la fizic, aşa că mi-am zis: „Ei, na, da’ ce e aşa mare scofală să-ţi ridici fustele în cap?”. Am plusat, fireşte, dar altfel nu te bagă lumea în seamă. Am învăţat că femeile care vorbesc cu picioarele pot face o căruţă de bani.
Am făcut şi ceva şcoală, zău, şi nu mi-a prins rău. Dă bine la CV. Am terminat Şcoala Naţională de majorete cu baston şi twirling. O să vă arăt diploma. Pe bune. Apoi am trecut la modeling. Altă viaţă, alţi actori! Aţi auzit, nu-i aşa, de fandosita aia care zicea că ea nu se dă jos din pat decât pentru zece mii de dolari. Eeeeh!, până ajungi acolo, e cale lungă… Mai e nevoie să vă spun că înainte de a te da jos din pat, mai întâi trebuie să te sui în el? Logic, nu? Să ştiţi de la mine, ochioaselor, că în munca asta a noastră logica contează mult. Cel mai mult. La început te mulţumeşti cu ce pică. Eu, bunăoară, a trebuit să mă urc în patul unuia pentru nimica toată. Să nu vă faceţi iluzii. Cariera cere sacrificii.
Ei, gata cu teoria, eu zic să trecem la treabă, acuşi pică Paul. Piersicuţelor, ia să ne devoalăm puţin. Vreau să vă văd bustuleţul, pardonelul, să vă verific ţinuta, vreau să văd cum vă mişcaţi, cum staţi cu… Vai de mine! Ce de mai adipoase avem! Ce colăcei oribili! Piftii! Nu! Exclus! Nu se poate aşa, fetelor. E crimă! Doar nu vă pregătiţi pentru praşilă?! Luăm o pauză de o lună, chiar de azi treceţi la cură severă şi gimnastică. V-am spus, cariera cere sacrificii. Dar până atunci vă pot aranja câteva şedinţe de video chat, aşa de încălzire, să vă intraţi în mână, să vă obişnuiţi cu aparatele, cu tehnica…  Ştiţi voi… Ce ziceţi? Sunaţi-mă! Negreşit. Sunt a voastră. Pupic, îngeraşi, pupic!