Sta pe marginea patului cu picioarele atârnate deasupra papucilor, privindu-şi pieptul cu peri cărunţi şi pectoralii cam scofâlciţi. „S-a cam dus tinereţea mea, constată el şi simţi cum i se topeşte în aceste vorbe bucuria aceea că din această dimineaţă va semna condica în calitate de şef de secţie iar patronul îi promisese şi mai mult.
– Cine e?, întrebă femeia ridicându-se în capul oaselor.
– Cine să fie?
– Trăiesc cu tine de o viaţă, îţi fac mâncare, te primenesc, te calc, îţi pun ventuze, îţi tai unghiile de la picioare, îţi spăl copiii la fund…
– Nu sunt numai ai mei…
– Dar numai eu îi spăl, atâta lucru merit şi eu, să nu mă minţi!
– Cine e?
– Cine dracu să fie?
– Aia…
– Nu e!
– Nu e?
– Îţi sugi buzele toată noaptea, bolboroseşti prin somn, te agiţi cu faţa la saltea şi spui că nu e!
– Noaptea e noapte, mă culc cinstit în patul meu, cu muierea mea, nu ştiu ce fac prin somn, poate sunt chiar somnambul. Asta e tot.
– Ştii ceva? Să nu mă crezi tâmpită! Nu mă mai iei în braţe, nu mai mă săruţi, nu mai mă atingi, nu mai mă pipăi, cine e?
Dacă văzu că nu se poate altfel, ca să n-o lase să-şi iasă din sărite, începu să cedeze.