Nu-i omul deasupra vremurilor, ci viceversa, zice cronicarul.
Ionică era fiul cel mijlociu al lui Grigore Gospodin, dar viaţa îi jucase câteva feste. Pe vremea când era un puşti ceva mai răsărit, el îmbrăcase cămaşa verde. O făcuse, din câte se părea, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, dacă nu chiar cu încredere şi cu entuziasm. Totuşi, cât de temeinice îi fuseseră convingerile şi cât contase că şi tatăl său fusese angrenat, ca ajutor de primar, în vălmăşagul evenimentelor, nu se ştia precis. Fapt este că, după ce Antonescu se debarasase de camarazii săi de drum, atât tatăl, cât şi fiul, laolaltă cu alţi purtători ocazionali de cămăşi verzi de prin părţile locului ajunseseră după gratii. Din fericire, nu pentru multă vreme. Primul care se întorsese din puşcărie fusese fostul primar Nicu Stelescu, zis Jarpalea, dezcazarmat şi fără revolverul său mare de război, cu care-i umpluse de admiraţie pe unii şi de spaimă pe alţii, în paşnica şi agresta aşezare din lunca Sabarului. După aceea se întorsese şi Ionică, lecuit şi pocăit de admiraţia lui pentru cămăşi verzi, marşuri patriotice şi saluturi romane. Ba chiar îşi însuşise, cât adăstase în hrubele de la Malmaison, câteva gânduri pioase, pline de veneraţie pentru personalitatea epocală a Conducătorului, care ce zicea, apoi şi făcea, nu stătea pe gânduri ca alţii. Dar nici această pasiune nu o putuse păstra prea mult – cam până în vara penultimului an de război, când îi devenise limpede ca lumina zilei că nici Conducătorul nu merita chiar atâta veneraţie, fiindcă fusese un hitlerist sadea. În acele împrejurări istorice deosebite, Ionică îşi pusese toate speranţele în tânărul rege, care se lupta ca să păstreze ţara în mâinile românilor. Dar regele semnase într-o bună zi abdicarea şi plecase. Atunci Ionică, surprins de evenimente la Bucureşti, se prinsese, în piaţa palatului, într-o horă populară, imortalizată pe hârtie fotografică şi peliculă cinematografică din stocul Agfa, lăsat moştenire de hitlerişti, pentru primul jurnal de actualităţi al R.P.R. şi, din ziua aceea, se declarase republican convins.