Când plânge noaptea pe umărul lunii
O cheamă Raluca şi are peste cincizeci de ani. A fost căsătorită, însă bărbatul a lăsat-o pentru una mai arătoasă. Raluca nu s-a străduit să se impună. Ştia că nu sare în ochi printr-un fizic arzător.
Acum nu vrea să rămână nemângâiată. Secolul oferă delicii sexuale: bani să fie! Da… e adevărat… – gândeşte ea – o oră de dragoste cumpărată nu e acelaşi lucru cu… Să fim serioşi! – surâde Raluca. De parcă ai şti ce e în mintea bărbaţilor, când răvăşesc trupurile femeilor! Plătit sau neplătit… contează ce se produce în capul ei. Mai bine zis, cum îşi îmblânzeşte fantasmele. O prietenă i-a dat adresa acelui gigolo tânăr, pe care nici în visele cele mai turbate ea, Raluca, nu şi-ar fi putut imagina că l-ar atinge.
A vorbit cu el la telefon. Vocea ei era spartă, speriată. A luat un taxi pentru strada Palmierului, numărul 42. Era un capăt de cartier. În dreapta, un imobil cu şase etaje. Raluca a coborât nişte scări invadate de verdeaţa de mai, luna ei preferată. Învăţase pe dinafară adresa: scară, etaj, apartament.
Băiatul i-a deschis cu un zâmbet viril, spontan, prietenesc. Raluca a prins curaj. Stătea în picioare pe hol, pierdută de tot. El şi-a dat jos cămaşa. Un piept bronzat, puternic, tulburător. Raluca s-a aşezat lângă el, pe canapea.
– Cum vrei s-o facem? a întrebat el.
– Păi… adică…
– Ştii cât costă o oră, nu? Acum depinde de cerinţe. Eu fac aproape orice.
– Aş vrea doar sã stau lângã tine, sã-mi imaginez că eşti iubitul meu…
– Măi, dar eşti dusă rău cu pluta! Mă rog, pentru bani stau şi în patru labe!
Raluca a scos banii şi i-a aşezat pe un scaun. A mulţumit cu capul plecat, înecată în gânduri. Ajunsă acasă, a ieşit pe balcon. S-a cuibărit acolo pe fotoliul cel vechi şi a aşteptat luna. Greierii au început un concert molatic, profund, răscolitor. Noaptea plângea pe umărul lunii.
O cheamă Raluca şi are peste cincizeci de ani. A fost căsătorită, însă bărbatul a lăsat-o pentru una mai arătoasă. Raluca nu s-a străduit să se impună. Ştia că nu sare în ochi printr-un fizic arzător.
Acum nu vrea să rămână nemângâiată. Secolul oferă delicii sexuale: bani să fie! Da… e adevărat… – gândeşte ea – o oră de dragoste cumpărată nu e acelaşi lucru cu… Să fim serioşi! – surâde Raluca. De parcă ai şti ce e în mintea bărbaţilor, când răvăşesc trupurile femeilor! Plătit sau neplătit… contează ce se produce în capul ei. Mai bine zis, cum îşi îmblânzeşte fantasmele. O prietenă i-a dat adresa acelui gigolo tânăr, pe care nici în visele cele mai turbate ea, Raluca, nu şi-ar fi putut imagina că l-ar atinge.
A vorbit cu el la telefon. Vocea ei era spartă, speriată. A luat un taxi pentru strada Palmierului, numărul 42. Era un capăt de cartier. În dreapta, un imobil cu şase etaje. Raluca a coborât nişte scări invadate de verdeaţa de mai, luna ei preferată. Învăţase pe dinafară adresa: scară, etaj, apartament.
Băiatul i-a deschis cu un zâmbet viril, spontan, prietenesc. Raluca a prins curaj. Stătea în picioare pe hol, pierdută de tot. El şi-a dat jos cămaşa. Un piept bronzat, puternic, tulburător. Raluca s-a aşezat lângă el, pe canapea.
– Cum vrei s-o facem? a întrebat el.
– Păi… adică…
– Ştii cât costă o oră, nu? Acum depinde de cerinţe. Eu fac aproape orice.
– Aş vrea doar sã stau lângã tine, sã-mi imaginez că eşti iubitul meu…
– Măi, dar eşti dusă rău cu pluta! Mă rog, pentru bani stau şi în patru labe!
Raluca a scos banii şi i-a aşezat pe un scaun. A mulţumit cu capul plecat, înecată în gânduri. Ajunsă acasă, a ieşit pe balcon. S-a cuibărit acolo pe fotoliul cel vechi şi a aşteptat luna. Greierii au început un concert molatic, profund, răscolitor. Noaptea plângea pe umărul lunii.