Alo, Mariana?, scuză-mă că te deranjez… Nu te deranjez? Cu atât mai bine! Nu ţi-am mai dat, zici, nici un semn de viaţă? Ba ţi-am mai dat, dar erai ocupată. Mi-a zis mama ta că nu eşti acasă: faci baie… Sigur că ne întâlnim! Îmi face mare plăcere! Da’ ştii ce voiam să te întreb?: n-ai o mie? Nu, nu o mie de sărutări, păpuşa, o mie de lei. De unde să ai tu o mie de lei? Da’ tu pe ce munceşti – pe nasturi? Pe elefanţi… Uite ce e: nu mă interesează ce i-ai răspuns lui Gigi când a zis asta – eu nu sunt Gigi şi nici Gigi nu e eu – el e logodnicul tău şi eu nu mă bag în treburile de familie ale prietenilor! Bine… atunci ne-ntâlnim după-masă. Te pupic. Ce? Ce nevoie am de bani? Vreau să cumpăr nişte cafea. Da, am găsit cafea. Ce fel de cafea? Cafea de băut. Măcinată sau boabe? Nu ştiu… boabe. Vrei să-ţi iau şi ţie? De unde să-ţi iau? Păi, de unde iau eu, iau eu, n-am cum să-ţi mai iau şi ţie. Bine, mai vorbim noi… Auzi? Adu’ banii şi pentru tine, că poate-ţi iau până la urmă, dacă am banii la mine. Hai, că te las acum că mă strigă mama. Unde sunt? Unde să fiu? Acasă, dragă, acasă. Eu nu umblu ca alţii, pe nicăieri… Pa!
Alo! Mihaela? Mihaela! Ce mai faci, dragostea mea cea mare! Faci bine? Bravo! Eu? Ce mai fac eu? Auzi, drăguţa de ea, câtă grijă îmi poartă ea mie! Eu nu fac bine… nu, nu sunt bolnav. Dar am nevoie de o mie de lei. Ce să fac cu ei? Am găsit nişte blugi grozavi. Levi. Originali. Da la pachet. Dacă au şi numărul tău? Ia să mă gândesc… Au! Cum să nu! Cât costă? Tot atât, cât să coste? Numai că, din păcate, eu n-am bani. Bine, atunci hai că trec după-masă pe la tine. Pe la 4, când ies de la serviciu. Sau nu, mai bine pe la 6, că… am o şedinţă. Da, sunt la serviciu, unde altundeva să fiu la ora asta?