Wonder woman

Apăru, cu ochiul ridat
Rimelat-înceţoşat
Şi rosti cu glas greoi,
Răguşit-dezarticulat:
O – nder – o – miiin !

O – nder – o – miiin ! – trâmbiţă anunţul, cu voce ţiuitoare – wonder woman, femeia-minune, avea să vină şi aceea, nu vă faceţi griji.
E trecută pe afiş.
Lăsaţi deocamdată arătarea asta bătrână, cu piele încreţoşată ca de elefant, să se dea la o parte, să părăsească scena, căci de ani de zile doar la atâta e bună şi să strige : o – nder – o – miiin !, cu „i” prelung. Doar atât, să urle în deschiderea show-ului, după care se va retrage în culise, pentru a-şi examina ridurile într-o oglindă ciobită şi a spune, oftând, aşa ca pentru el : o –nder – o –miiin !
Apoi, va ieşi şchiopătând în ţarcul cu iarbă rară, adunată în smocuri, ca blana bătrânei leoaice intoxicată cu tranchilizante, şi va împărţi pumnul de grăunţe tapirului, lamei şi porcului de Guineea, apoi va hipnotiza cu ochiul lui ridat, rimelat, înceţoşat, şarpele albinos de Amazonia şi crocodilul-buştean, înţepenit în aceeaşi poziţie de ani de zile şi uitat de îngrijitori, dacă n-o fi şi murit între timp.