Zâmbetul lui Brian

În dimineaţa zilei în care urma să călătorească spre România, Filip Mircea a primit o scrisoare de la un vechi prieten, care acum trăia în Georgia. La o privire superficială, pe care cândva era dispus să o administreze oricărei întâmplări din realitatea imediată, ar fi putut deduce că Iulian îşi exersa din nou eterna-i agresivitate asupra celor din jur, înveşmântată în parabole muzicale. Apoi, cu toate că până şi un tip mai puţin original decât el ar fi admis că este victima unei pure coincidenţe, din moment ce nimeni nu ştia de plecarea sa, Filip Mircea a fost tentat să vadă în această întâmplare o semnificaţie precisă. Scrisoarea arăta astfel:

„Dragul meu Filip Mircea,
Mai întâi trebuie să mă întorc la ziua de 19 Noiembrie 1995, când ABC a transmis Free as a Bird. Evenimentul în sine era excepţional, căci, după 25 de ani de la desfiinţare (10 Aprilie 1970), în ciuda numeroaselor încercări eşuate de a se reuni, aruncate în neant odată cu asasinarea lui John Lennon, petrecută cu 15 ani după primul eveniment şi cu zece înaintea celui din urmă (8 Decembrie 1980), Beatles se reuneau. Chiar dacă unul dintre ei a trebuit să vină de dincolo de mormânt.  
La mii de kilometri distanţă de prietenii mei, morţi sau vii, singur printre străini, neînţeles şi pustiu, urma să asist la un spectacol care mă făcea contemporan cu propriul meu trecut. Gândirea mea păcătuieşte prin simplitate, dar ştiu că nebunia nu este altceva decât extensia materială a unui ideal în care crezi cu tărie.