American Dream

Dorinţa acerbă de a surmonta bariere inadecvate unui stil de viaţă tendenţios reprezenta unicul ţel oficial al unui birocrat ca el. 12 ani în luptă cu un sistem îmbătat cu minciuni de tip tornadă sau bulgăre de zăpadă îi scurtaseră cu mult calendarul vieţii.
Necesitatea unui mai bine deveni impetuoasă  însă, de cele mai multe, rezulta improbabilă. Era până-n gât sătul de schemele jocului, de căile facile lipsite de satisfacţii, de capcana calului sau viclenia turei, precum şi de grăsimea obrajilor adversarului său. Era trecut de zece seara. Luminile din firmă dădeau colţul una câte una. Liniştea gemea de teamă. Devenise insuportabilă cu umbrele ei de ecouri din stradă, mutilată de indiferenţa umană.
– Şah mat!
– Fir-ar să fie! Nu-ţi place să schimbi tradiţiile! replică Damian.
– Mda! Să zicem că sunt un om de cuvânt! şopti Andrei întinzându-i un scotch cu gheaţă.
– E ultimul! Gata, tre’ să plec că mâine mă aşteaptă la sediu.
– Sigur, sigur! mormăi iritat Andrei.
El nu prea avea la ce să se intoarcă acasă. Roxana probabil dormea cu micuţa Gabi, cina îl aştepta în cuptor, ca în fiecare seară de altfel. Singura ocupaţie la ceas târziu era tv-ul îmbătrânit de-atâtea ştiri.
– Seara bună! salută Damian din tocul uşii.