Festivitatea de decernare a premiilor s-a desfăşurat în ziua de vineri, 16 iulie 2010, la ora 12,00, în Sala Ars Nova a Centrului Cultural Piteşti, şi a stat sub semnul emoţiei, prezentă în ambele „tabere” –  a membrilor redacţiei şi a premiaţilor. Deschiderea festivităţii, înmânarea premiilor, însoţite de câte un laudatio, au fost făcute de Jean Dumitraşcu, redactorul-şef al revistei Argeş, după ce a solicitat publicului numeros un moment de reculegere întru amintirea criticului Al. Th. Ionescu, dispărut prematur şi premiat postum. Jean Dumitraşcu a fost cel mai emoţionat, cum de altfel a fost şi în anii precedenţi, în aceleaşi împrejurări. Explicaţia e simplă! Întâmplarea (sau Pronia) a făcut ca mulţi dintre oamenii de cultură care au colaborat asiduu cu revista Argeş şi care au fost premiaţi să fie dintre aceia care au slujit ca modele culturale fie d-lui Dumitraşcu, fie altor scriitori de prin partea locului, lucru pomenit chiar în alocuţiunea de deschidere.
Atât prezenţa olimpiană a filosofului Mihai Şora (prezentat de Luiza Palanciuc), cât şi cuvintele de mulţumire pe care le-a rostit,  au emoţionat pe toată lumea şi cred că fiecare dintre cei prezenţi a avut, fie şi doar pentru câteva clipe,  o viziune dureroasă asupra lumii în care trăim şi în care nu i se face loc Înţeleptului. Dar filosoful, de la cei 94 de ani ai săi, a reuşit să pună în fiecare dintre cei prezenţi  încrederea în viitor.
Prozatorul, poetul şi politicianul Varujan Vosganian, vorbitor desăvârşit, în alocuţiunea sa a făcut un excurs în istoria politicii româneşti şi a conchis că numai oamenii de cultură care s-au perindat prin viaţa politică românească au fost aceia care au dat o ţinută serioasă politicii, care au provocat marile schimbări pozitive în viaţa României. Într-o postură aparte a fost eseistul Leonid Dragomir; Domnia sa a fost premiat deodată cu cel de-al doilea mentor al său, filosoful Mihai Şora, care era de faţă, dar şi deodată cu primul mentor, Al. Th. Ionescu, cel trecut în amintire…
Tot într-o postură specială s-a aflat şi… dl Mihai Şora! Domnia Sa a fost premiat deodată cu… doi dintre ucenicii săi: unul fiind Leonid Dragomir, celălalt fiind Dan Arsenie, identificat  în cărţile d-lui Şora (şi) de Jean Dumitraşcu în persoana „Devotatului Amic”! Deoarece trăieşte şi munceşte în Andaluzia („luat ostatic într-o pădure de către pădurea însăşi”), dl Arsenie nu a reuşit să participe la festivitatea de premiere, dar a trimis o scrisoare de suflet, cu „o vorbă, doar o vorbă (…) a lui Petre Ţuţea” şi salutări celorlalţi premianţi.     
Discretă ca o japoneză, tânăra Irina Georgescu, filolog de mare respiraţie, care se va impune cu siguranţă în eşalonul valorilor publicisticii şi criticii literare româneşti, ne-a făcut sa ne simţim  onoraţi că îi putem acorda  premiul pentru publicistică. I-am simţit emoţiile, modestia, i-am  auzit delicatele-i cuvinte şi ni s-a statornicit credinţa că această ţară încă mai are viitor,  de vreme ce are astfel de tineri dăruiţi de Bunul Dumnezeu cu har şi voinţă de muncă.     
Emoţionante au fost şi cuvintele poetului Marian Drăghici, prezenţă cu tuşe trupeşti monumentale, aflat acum la deplina sa maturitate creatoare, despre care, cu pertinenţă, au ţinut câte un laudatio prozatorul Dumitru Augustin Doman, poetul Mircea Bârsilă şi Nicolae Oprea, critic literar, preşedinte al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor. Rostire frumoasă şi meşteşugită, plină de tâlcuri, după cum are obiceiul să facă, a fost şi cea a prozatorului aflat la senectute – „venerabilul” Marin Ioniţă.
Tragem nădejde că vremurile vor fi generoase, că vom decerna şi în anul viitor premii acelora care anul acesta sunt deja slujitori ai cuvântului, ai frumosului.