Cartea cu anluminură

fiind timpul dictator tânăr.
am uitat lemnul călător umblând
prin fluviul uscat.
apucându-mă de o nouă scriere. intram
o vreme în aşezământul orbirilor ca să aud
cum bate, neadormit, copacul de sânge
din ramura de aur.
 
către fecioara bibliotecilor:
vino, să ne scufundăm în ţărâna
regească. între ulcioarele pustiului.
către tine
de la fereastră sfinţi privesc.
steaua pe cer merge ca o sobă dogorind.
la liturghie în sfântă carte deschisă pe analoghion vedem
fecioara pe Dumnezeu născând, îngropând.