Tudor Pendiuc: un primar atomic!
În toată istoria modernă a Piteştilor nu găseşti un primar mai demn de consemnat pentru anale decât Tudor Pendiuc. Multe sunt personajele din politica şi administraţia locală şi judeţeană ce apar în lumina cuvântului scris – de reţinut pentru posteritate – dar ca actualul edil, parcă, nu este nici unul care să se implice în promovarea actului cultural în folosul comunităţii.
Consultând publicaţiile care au apărut în domeniul administraţiei publice locale, în ultimele decenii, una devine revelatoare. Este vorba despre Istoria Primăriei Piteşti*, scrisă de istoricul şi arhivistul Teodor Mavrodin, el însuşi un modest şi discret cercetător. Astfel, descoperim că Regulamentul Organic, din 1931, a fost primul act normativ prin care s-au stabilit obligaţiile precise pentru instituţia care conducea destinele unei localităţi din Ţara Românească. Desigur şi înainte de această dată sfatul ales de comunitate avea obligaţii şi drepturi, dar acestea erau transmise mai mult pe cale tradiţională.
Atestat documentar ca unul din cele mai vechi târguri ale Ţării Româneşti în anul 1388, după Câmpulung (1300), după Curtea de Argeş (1330), după Brăila (1350) şi după Slatina (1368), Piteştiul dispune acum şi de o cronologie a primarilor, bazată pe documente certe, pe o perioadă de 177 de ani, de la 1831 şi până în prezent şi acest lucru a fost posibil graţie unei lucrări cu valoare de unicat şi a unui neobosit cercetător, care a studiat mai mulţi ani arhivele legate de istoria urbei. În cei 177 de ani de cronologie, doar doi primari au condus primăria mai mult de cinci ani în secolul al XIX-lea şi alţi trei în secolul al XX-lea, iar aceştia din urmă aparţin perioadei comuniste.
În toată istoria modernă a Piteştilor nu găseşti un primar mai demn de consemnat pentru anale decât Tudor Pendiuc. Multe sunt personajele din politica şi administraţia locală şi judeţeană ce apar în lumina cuvântului scris – de reţinut pentru posteritate – dar ca actualul edil, parcă, nu este nici unul care să se implice în promovarea actului cultural în folosul comunităţii.
Consultând publicaţiile care au apărut în domeniul administraţiei publice locale, în ultimele decenii, una devine revelatoare. Este vorba despre Istoria Primăriei Piteşti*, scrisă de istoricul şi arhivistul Teodor Mavrodin, el însuşi un modest şi discret cercetător. Astfel, descoperim că Regulamentul Organic, din 1931, a fost primul act normativ prin care s-au stabilit obligaţiile precise pentru instituţia care conducea destinele unei localităţi din Ţara Românească. Desigur şi înainte de această dată sfatul ales de comunitate avea obligaţii şi drepturi, dar acestea erau transmise mai mult pe cale tradiţională.
Atestat documentar ca unul din cele mai vechi târguri ale Ţării Româneşti în anul 1388, după Câmpulung (1300), după Curtea de Argeş (1330), după Brăila (1350) şi după Slatina (1368), Piteştiul dispune acum şi de o cronologie a primarilor, bazată pe documente certe, pe o perioadă de 177 de ani, de la 1831 şi până în prezent şi acest lucru a fost posibil graţie unei lucrări cu valoare de unicat şi a unui neobosit cercetător, care a studiat mai mulţi ani arhivele legate de istoria urbei. În cei 177 de ani de cronologie, doar doi primari au condus primăria mai mult de cinci ani în secolul al XIX-lea şi alţi trei în secolul al XX-lea, iar aceştia din urmă aparţin perioadei comuniste.