E MAI COMPLICAT!

Rândurile care urmează sunt un drept la replică prilejuit de sincerul articol al dnei Magda Ursache, „Cine îl îngroapă pe Lenin” din Argeş nr. 5, mai 2011.
Pornind de la uitarea care este aruncată de către grupurile conducătoare postdecembriste „proletcultiste” şi neocomuniste asupra anticomuniştilor victime ale regimului de dinainte de 1989, autoarea relevă suferinţele acestora (m-am referit la problema suferinţelor victimelor nu numai în articole în reviste de specialitate în 1994, 1997, 2007, ci, şi chiar la aspectul discutat de dna Ursache, în Kant şi judecăţile politice actuale, http:// revistacultura.ro/nou/2010/09/kant-si-judecatile-politice-actuale/),   se indignează împotriva aşa-zisei deprecieri a  manifestărilor anticomuniste în literatura din ultimii ani, arată că o cauză a substituirii unui „Nürnberg al comunismului” cu „procese” ale intelectualilor aderenţi la extrema-dreaptă interbelică este antisemitismul acestora – dar că refuzul antisemitismului nu ar trebui să-i transforme pe literaţi în procomunişti, cu atât mai mult cu cât „gardienii închisorii Piteşti au fost români, dar ordinele le-au dat Nicolski, Pantiuşa, Teohari, Colin” –,  se întreabă de ce „cei care abordează subiectul iudeobolşevismului sunt etichetaţi revanşarzi”, observă că PCR a fost susţinut de către minoritari şi că legiunea a fost o „expresie a antibolşevismului” şi, în sfârşit, că „83% dintre români spun că n-au avut de suferit de pe urma comunismului”, şi „că principala suferinţă în regimul trecut a fost foamea”.