Motto: „Prostia cea mai modernă e legată de putere, de bibliografie la zi, de titluri şi patalamale” (I.D. Sârbu)

Fragmente din interviul pe care revista «Asachi» le-a publicat între ianuarie 2008 şi decembrie 2009 în numerele 1-8/237-244 au apărut şi în «Observatorul cultural », nr. 275/ 30 iunie –6 iulie 2005, sub titlul „Sunt filozof de la 16 ani“. Este vorba de o discuţie ce a avut loc pe 15 iunie 2000 în garsoniera lui Alexandru Dragomir. Un tânăr vizitator, pe nume Fabian Anton, îi adusese fenomenologului să vadă nişte texte, care circulau pe la Universitate, ca aparţinându-i. Aruncând o privire pe „textele autografe” ce se vindeau ca fiind ale lui, filosoful a recunoscut contrafacerea notiţelor unor prelegeri ţinute în casa lui Liiceanu şi a negat vehement că el ar fi autorul lor. Lucrurile apar limpede în discuţia necenzurată publicată de revista din Piatra Neamţ.  De la Fabian Anton am aflat de existenţa interviului, după ce mi-a apărut cartea Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului (Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004). El m-a căutat şi mi-a trimis textul din «Observatorul Cultural». La insistenţele mele, a avut amabilitatea să-mi dea caseta cu înregistrarea interviului, gest pentru care îi mulţumesc şi pe această cale. Ascultând caseta am remarcat cenzurarea textului la publicarea sa cu titlul „Sunt filozof de la 16 ani“ şi m-am hotărât să-l reconstituiesc.
Ceea ce a publicat revista Asachi este dialogul în întregimea lui, aşa cum l-am refăcut în 2006, când mi-a apărut în revista Argeş  din octombrie articolul Ultima revelaţie a filosofului Alexandru Dragomir, unde am citat fragmentele cenzurate de «Observatorul Cultural» (2004). Pentru că tipărirea s-a făcut într-un serial format din zece părţi, am introdus nişte titluri. Grija cea mare a fost ca ele să nu manipuleze lectura, ca ideile din titluri să nu se îndepărteze de părerile exprimate de filosof, cum am remarcat că a fost cazul cu subtitlurile interviului cenzurat de «Observatorul Cultural».