Viaţa mea îşi abandonase calea

La un moment dat    
viaţa mea îşi abandonase calea
ţinta nu mai era la stele,
ci mult mai adânc,
în pământ,
acolo unde cărbunii
mânjesc sufletul lumii
cu cele mai sordide feţe
putrefacte şi purulente.
La un moment dat
mi-am uitat fiinţa
undeva pusă la agăţat
fluturând în vânt
ca rufele rupte şi peticite din mahalale.
Azi sunt o umbră de nimic
suflet rătăcit pe bulevarde de idei,
sânge pulsând absurd în delir
sunt ochi privind spre nicăieri.