Cum îmbătrânesc liliecii

Albul dimineţii li s-aşează pe frunze
Şi vene de timp le-mpovărează fruntea
Vântul uită de ei şi goneşte pământul
După altfel de lilieci…
 
Tăcerea străzii le umbreşte sufletul
Demult apuse melodii de
pescăruşi, de rândunele şi cocori.
Strigătul zădărniciei n-are cuvinte.
Peste garduri, bătrânii lilieci
Întâmpină seara…
 
Cum stau de vorbă
Să-mpărtăşească amintiri
de la celălalt capăt al vieţii,
Fără ţigări, fără cafele şi ceai,
Se aşează pe-nfriguratul scaun,
lipsiţi de flori, de frunze.
Cum, într-o zi, îmbătrânesc liliecii…