***
O lună plină, o lună albă,
un crai nou rătăcit în pădurea regelui.
Mi-au bătut degetele tale
cu ploaia în geam,
mi-au amintit că lupii
se împerechează iarna şi că
e timpul să mă duc să
dau linişte cu amândouă
palmele şi să zâmbesc la toţi
nefericiţii,
să mă omorâţi şi să fiu trimisă
să mă nasc aici, ca o pedeapsă.
 
***
dumnezeule rătăcit
printre mii de credinţe absurde,
crud eşti fără de lacrimi;
de aceea eu,
judecătorul tău inutil,
te scriu cu literă mică.