Scrisori către Iulia

1.
De câte ori pleci Iulia,
se face un frig cumplit
prin manualele
de istorie contemporană
o aruncare în gol rămâne dimineaţa
egoismul pare o formă
de manifestare a fidelităţii
clădirile se privesc între ele
ca după un cutremur
un miros de naftalină şi trecut
umple bulevardele
şi absenţa îşi relevă
tot mai mult nuanţele
întreg oraşul este
un imens Place Vendôme
cu bijuterii falsificate
eu îmi aparţin din ce în ce mai puţin
iar trupul devine adăpost
unde înnoptează
derizoriu şi risipele