PROLEGOMENE
DE ŞOAPTE

Ziceam: toate uşile dau în haos…
Şi mai ziceam: nimeni n-a văzut mormîntul
unui cuvînt
Şi mai încă ziceam: stai singur ca o uşă săpată în                         ziduri
rîvnind mereu orizontul de după orizont
trece adevărul dintr-o cameră în alta
şi te ignoră
trece umbra morţii şi te sperie.
Pas encore, Monseur Le Best Daniel, pas encore!
Ziceam:
şi mormintele călătoresc.
Şi mai ziceam: nu-l uitaţi pe cel care-şi are
                mormîntul în mare!
Şi mai încă ziceam: cel ce-ţi opreşte moartea la
fiecare răspîntie
cel care-o alungă mereu la doi paşi mai încolo
te va uita într-o zi!