MĂRUL

Cum ceaţa s-ar fi solidificat
 irizări tăinuiesc lampadare
Ici-colo cu boturile ascunse în zid
struţi metalici diformi.
Amanţii stau la casele lor,
hoţii visează spargeri/în zidul de frig
gheare de lup se înfig
Singură  (poate fără o ţintă, fără speranţă)
– patefon răguşind o romanţă –
Ea fumează  – fumul alb se-mpleteşte
cu visele necunoscutei –
De unde vine, ce nume are? (De la Eva, oricare)
Se rujează un pic, priveşte-n jur
Cu coatele pe masă / pe masa din colţul cu plante
El ţine în mînă un măr . Paharul e plin.
Deodată dinţii albi, sănătoşi, hotărăsc:
Muşcătura  – melodia se frînge o dată cu mărul –
îi dă frisoane
Se ridică şi pleacă.
El o urmează.