Copilărească dorinţă

Condamnat la viaţă pe…viaţă în lumea
aceasta mare, simt că mi-am pierdut nişte
            drepturi,
între care dreptul morţii la termen…
Sătul, ghiftuit de mărunta mea eternitate,
voi tocmi avocaţi, voi mitui judecători
(procurorii, ăăă, procurorii se ung singuri!)
        da,
sunt drepturi care trebuie apărate până
    în pânzele negre,
        poate iese ceva
    (nu ştii de unde sare lumina!).
Mi-ar plăcea să mor împăcat (cum nu prea
am trăit) că doar de asta mi-am dat
        întâlnire cu destinul
    aici pe pământ, nu în ceruri!
O treaptă măcar în cetatea de-apoi –
            casa mea –
voi rândui să-mi fie de marmoră albă,
am această copilărească dorinţă –
    dacă voi câştiga recursul –
în rest calc nepăsător şi pe spini
şi pe jar, în glod, pe inimă, îmi scot
            şi ochii,
ochii mei, doi pui de vultur,
    ce n-ar mai avea ce să vadă,
c-au văzut destule, adică mai nimic.