PARADISUL HIMERIC

1.
Anume ce le rosteai
unor liote de vorbari,
fluieră-vânt: să vădească
semne, chipuri, testimonii
de-ale acelui paradis
de care hăuleau delirant
că e rânduit să-nflorească
(în nemaivăzută luminare
de nimeni vreodată umbrită)
aci în ţarinile noastre
sub ceruri pururi albăstrii

Depănau drumuri, detunau
pe la porţi acei flecari,
strânsură de pripas şi
profeţi năimiţi slugărind
sub steaguri stacojii
ţesute într-un răsărit
făr’ de soare. A spaimă,
amuţire şi-nfricoşare,
ei trăgeau din ascunziş
şi fulgerau la vedere
arma ucigaşă, dogmei
(mult însetată de sânge)
să-i încropească un trup
cu raiuri plăsmuite şi
prisosuri de-a valma
pentru aşezările toate
şi toate ungherele.