Nu mă aşteaptă nimeni

O, cum umblam singuratic,
singuratic.
Acasă, dragostea nu mă
mai aştepta.
Umblam prin cârciumi,
dăruind o revistă cu un
grupaj de versuri
pe o sticlă de bere.

Vedeam, în frigul iernii,
nebuloasa spiritului meu.
Întâlneam fantome de care
mă împiedicam.
Acasă, dragostea nu mă
mai aştepta.

Ajungeam obosit, surghiunuit,
într-o încăpere rece,
de recele ei suflet primit.
Lumina din ochi îi plutea
pe o banchiză.
Acasă, dragostea nu mă
mai aştepta.