La canton

la cantonul căii ferate
ajungeam rar
şi atunci doar să bem apă
după ce colindam cu bicicleta
prin toată valea Gavazului

era un puţ acolo
pitit între doi corcoduşi sălbatici
nu se ştie cine-l făcuse şi pentru ce
căci la cantonul lui nea Bâscoveanu
nu oprea niciodată vreun tren

apa era sălcie dar rece
iar atunci când nea Bâscu
cum îi spuneau prietenii
se muncea să aducă ciutura la lumină
parcă trăgea pe roată
tot pustiul din jurul cantonului

apoi ne privea mulţumit
cum ne-astâmpăram setea
dintr-o cană legată cu lanţ
iar mie nu ştiu de ce
mi se parea că între două
fulgerări de trenuri
lui nea Bâscu i-a şi crescut barba
pe chipu-i de pustnic