„Tu crezi că un mare critic poate înţelege un poet atâtica…?

Virgula

Tu crezi că un mare critic poate înţelege un poet atâtica?
Vântul umflă paraşuta femeilor din spate
cu grijă să nu le salte
dar eu văd cum prefăcutele plutesc deja zâmbitoare
pe apele decoloratei realităţi.
Ce este adevărat în cuvintele lui lustruite
în măreaţa adecvare de măcelar care împachetează atent
carnea şi maţele
atent la virgula dintre cap şi sentiment?
Nu costă prea mult inhalăm creiere suflecăm suflete
am plătit şi plătesc pentru un pacheţel bine făcut
rafturi rânduite cu suflete
la ieşire o pisică bătrână îmi surâde ca-n tinereţe
ruina vieţii ei îmi palpează ficatul
gol puşcă acoperit cu-n buchet de florile câmpului
trec printre oameni decent îmbrăcaţi
femeile sunt atente la grădini
bărbaţii la gardurile care le închid.
Tu crezi că putem vorbi unul cu altul?

Mi-e dor de un pahar de vin băut cu un om sărac
Plătit din buzunarul nostru comun.