Tăcerea mă sărută

cuvintele mă cer
Nu vrea să mă primească otrava asta blândă
fântâni uscate umblă bezmetice prin sat

oglinzile mai stau încă la pândă
cântecul se-ntoarce în mine-nlăcrimat

dar tot însămânţez flăcări în cer
când geme câmpia hăituită de grâu

tăcerea mă sărută cuvintele mă cer
rănile îşi spală lumina în râu

iarba creşte din pământ spre pământ
tăcerea cărnii uită să mai plângă

maica mea respiră un lunatic mormânt
şi noaptea doarme pe mâna ei stângă