Energii indiferente (I)
(spectru)

Spectru crud de om stătut
prea stătut, mări stătut
şi la suflet şi-n sărut
şi-n gentila dăruire
către tine, către mine

şi-n ce-am vrea să ni se dea –
cerul tot nevindecat
preţul ce-l plătim sadea
pentru Onticul Păcat.

C-o veni, spectru-o veni
vremea noastră de a Fi
în ce chip şi în ce fel
moralmente şi stingher
mecanisme-ncătuşate
răsucindu-se-n lăcate
şi-ntr-un Noos de cuvinte
să dăm dintele pe dinte
unu-al tău şi altu-al meu
versul meu cu-al tău tot zeu
să-l rugăm pe Dumnezeu
să ne dăruie gentil
sufletul – ca pe-un copil –
între Trupuri de april.
Şi cu Fi’nţa numa-n flori
să trăim, mări trăim
în promiscuum de sori
tu magistră, eu doar mim.