requiem pentru învingători
sau mesaj târziu din provincia memoriei
 de peste douăzeci de ani

locuiesc undeva departe un oraş deasupra
într-un imens copac de beton armat
scara A scorbura B
etaj VII + UNU

lumi
zile şi nopţi
stele paralele
dincolo de cerul secund al aurorei
pe fundul dublu al acestei mări albe
linie şi punct pe câmpia numerelor
pasăre bipedă locuindu-şi zborul

au trecut anii şi revoluţia a rămas undeva departe
po(h)ezia
vine şi pleacă cu trenul
şi eminescu(L) îmi este martor

citesc pohezia generaţiilor rave
pixeli graffiti
fragmentari
douămiişti nouămiişti optzecişti
doamne
de o mie de ani
prin perete mă urmăresc
portretele canonice

citesc scriu
scriu
citesc
îmi vine să nu mai scriu niciodată

scriu cu între ruperi!..