Mantia de jar

Nu-ţi pot atinge chipul-flacără
dansând enigmatic peste comori.
Graţios ca un elf, ca Apollo,
te risipeşti în mii de raze,
în timp ce de mine se apropie noaptea-mantie
de jar, clepsidră răsturnată, coroana de foc
şi visez la ochiul aprins al zilei,
la cadenţele-i ameţitoare, la clinchetul său
de cristal pe lespezi de sidef.
 

Mâinile tale

Între noi, aerul arde…
Duh al focului,
cum să te destram, privindu-te
în oglinda argintie a astrelor?
Şi cum să-ţi urmez zborurile pline de taină?
Dintr-o altă viaţă, mă învăluie amintirea
mâinilor tale întregindu-mi fiinţa.
Mâinile tale-goelete încărcate de rubine
plutind pe mări de opal.
Mâinile tale-incantaţii ce năruie stânci de granit.
 

Lohengrin

Ştiu, luntrea de argint te va purta
spre tărâmul uitării.
Încă te mai zăresc, flamură a dimineţilor înmiresmate,
petală de crin adormită pe catafalcul de rouă!
Poate că, precum Ofelia, eu voi mai pluti
o vreme pe râul de cerneală.
Sau poate că, pe drumuri de cenuşă şi fum,
voi porni către mare.
Pe cer-zăbranic imens acoperind şi marea,
pe ţărm-scoici sparte-cioburi ale chipului tău.
 

Flăcări şi vis

Eşti altul acum:
hipnotic ca flacăra,
inconştient ca visul,
te destrami
în dansurile sălbatice ale bacantelor
sau în cântecul păgân al zeului Pan.
Noaptea, pe mări îndepărtate,
te aşteaptă corăbii de cristal
plutind pe dale reci de antracit.

Zeul frumuseţii,
nicicând
nu vei mai fi ca atunci:
tainic, ireal,
învăluit doar în ţesătura diafană a visului…
Acum eşti hieratic, copleşitor ca statuile egiptene
încremenit în propria frumuseţe
ca un scarabeu în sarcofagul de chihlimbar.

 
Lumina dintre ceţuri

Pe străzi,
pretutindeni,
dansează chipul tău,
oglindit în mii de alte chipuri,
ca mii de măşti de aur
străfulgerând
aleile de ceaţă.
 

Tăcerea ta

Te chem cu glas şoptit,
ca susurul etern al izvoarelor.
Nu-mi vei răspunde…
Tăcerea ta,
grea cât o catedrală,
mă striveşte lent, implacabil ca soarta.
Sunt Mica Sirenă, spuma mării
destrămată la fiecare suflare
a prinţeselor-bacante,
sunt curcubeul sfâşiat de lumină,
sunt noaptea-nicicând întreruptă
de cântecul triumfător al dimineţii.

 Din volumul în pregătire
Flăcări şi vis