Peisaj suedez I

Inima mea este numai pădure
la fiecare pulsaţie cresc brazi
şi mesteceni
şi unii şi alţii subţiri şi-nsoriţi
lumânări cu făcliile verzi.
Inima mea este plină de lacuri
la câteva pulsaţii se iveşte un lac
situat între brazi şi mesteceni
cu luciul liniştit şi odihnitor
şi căsuţe de vacanţă pe mal.
În ele, cuiburi de pace-ale inimii,
sufletul meu nu se poate gândi
decât la florile de stânjenei,
la mov-albastrul lor infinit,
miraculos, ,,transcendent”,
cum spune poetul Theodor Damian
în ,,stihirile” sale.
Aşa este inima mea în trenul de Malmö,
luat de la Stockholm,
în prima zi a lunii lui August,
din anul de graţie 2008.