Rai

Preaplinul dragoste mă împinge
tot mai adânc în sânge
de parcă n-aş fi fost locuit cândva de zei.
O, rai al meu pământesc,
poartă a iadului deschisă!

Tăcerea mieilor

Deschid fereastra.
Sub salcâmii înfloriţi
un tânăr e tras pe roata primăverii.
Nu ţipă.

Cercul salcâmilor cuprinde odaia,
se roteşte în mine sângerând alb.
E o tăcere asemănătoare cu cea a mieilor
înainte de tăiere.