Singur, Doamne, cerbul…

Doamne, pe orice drum aş pleca spre Tine,
Trebuie să trec prin pădurea bătrâneţii./
O, Doamne, cândva eram atâta de tânăr
Încât nimic nu murea!/
Şi coasta iubitei, dăruită de Tine, Te tot aştepta…/
E ceva ce-mi scapă…/
Un vers frumos renaşte la infinit
Din propria-i cenuşă…/
Mereu ai fost Atotputernic şi dreaptă călăuză,
Deşi eşti şi vei fi mai tânăr decât noi./
Tăvăleai prin zahăr pudră îngeri cu dinţii de lapte!/
Din statuile zeilor nu a rămas piatră pe piatră,
Doar nisipul alb din clepsidrele ochilor tăi./
Ce-i timpul pentru Tine?
Iute săgeată sau lasou neîndurător?/
Pe drumuri de ceaţă, Doamne, te-am întâlnit
Şi m-ai prefăcut în drum de ţărână,
din ţărâna din care-am ieşit./
Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş –/
Un cerb cu pielea de pe gât jupuită
Se-arată, adesea, în piscul vieţii mele.

Scris în 28 decembrie 2011

(Semnează, în ordinea versurilor:

Magda Grigore, Aurel Sibiceanu,
Mariana Ionescu, Nicoleta Popa,
Dorina Mihai, Ilie Vodăian,
Allora Albulescu Şerp, Nicolae Ionescu,
Viorel Nica, Ştefan Dumitru Afrimescu,
Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă)