Cu liane de apă înfăşurată
           
liane ofilite,
minunăţiile nopţii
înoată prin
apa dimineţii
fostul domn Mărgeanu,
plecat în ceruri
şi/coborât o clipă
mă-ndeamnă să nu renunţ
la proba de-a echilibru
între linia de apă
şi linia de foc;
nici la proba
de sărituri cu prăjina
prin viaţă
îl ascult/
de fiecare dată
mă pomenesc lată
la pământ
vorbe şi priviri desfrânate
se-abat ca şobolanii
îmi râd perfide
mă gâdilă
în râsul meu fugar
se fandosesc