Câmpul tăiat
 
Câmpul tăiat, în două, şi drumul străjuit de stâlpi legaţi între ei cu sârme fixate pe izolatori de sticlă. Asemenea lui Dumnezeu pictat pe icoane, un bătrân înaintează prin colbul fierbinte.
Şi praful de unde răsare o coasă. Şi parcela de lucernă înflorită pentru boii din Betleem.
La locul verde, mai verde decât cele de aproape şi decât cele de departe, se-aud bătăile ciocanului pe nicovală şi lama de oţel vibrând. Se-aude şi declaraţia tăişului de-a tăia temeinic tot ce stă-n picioare.
Şi ulmul, din apropiere, unde cântă un cocoş: un cocoş de lut ars şi smălţuit cumpărat din târgul de moşi, având în loc de plisc un fluier minuscul.
Lăstunii din frunzişul ospitalier şi scoarţa prin care urcă sângele pământului laudă legănarea coasei, brazdele de lucernă şi pe bătrânul adormit…
Un strigăt – asemănător cu cel auzit de Petru – taie câmpul în două.