Pixelme
***
frunze galbene
tremurând îşi caută locul
pe ramurile oglindite în apă
***
înserarea asta de cristal
e atât de frumoasă
încât
mi-e teamă să respir
***
ne atingem liniştile de pe buze
în marmura serii-ncrustaţi
o plasă pusă la uscat
foşneşte în vânt