iubita poetului
(starea de vineri)

privirile tale fac dragoste cu toate femeile
în ochii cărora păcatul îşi desface lasciv coapsele  
femeile tinere
femeile singure
femeile altora
în colţul ochilor mei lacrimile se aşează în genunchi
pleoapele coboară a renunţare
eu nu am fost iubita poetului doar a nevoilor sale
am răsucit adânc pumnalul în pântecul măruntelor aşteptări de femeie
să păstrez intactă aparenţa presupusei mele fericiri  
în saloanele belle époque ale rătăcirilor sale înţesate de taine
mătăsuri catifele haute couture paul poiret intrigi leşinuri frivole şi săruri
o lume ameţită de mazurka vals cotillion cadril şi sampanie perriere jouet
pledează obscen cauza reperelor fără vârstă
claviatura pianului dezacordat păstrează amprenta ultimei atingeri
un carnet de bal cu numele său caligrafiat stângaci
pe una dintre filele de sidef roz legate între coperţi de argint
într-un secretaire locuit de nobile familii de molii un monoclu priveşte lista lui proust
deasupra un joben din care iese în fiecare noapte o femeie goală cu două bufniţe pe umeri
un baston din lemn de smochin ţintind sfidător înalţimea peretelui scorojit
şi dragostea pentru mine în spatele nasturilor de la pantaloni