La 18 iunie, se împlinesc doi ani de când marele scriitor a plecat prea devreme dintre noi. Prin bunăvoinţa doamnei sale, Virginia Biolan, publicăm mai jos câteva poezii din manuscrisele poetului…

Reportaj
– Spune cinstit, Cain!
Nu-i aşa că ţi-ai ucis
fratele pentru un motiv
cât se poate de serios
şi nu pentru ciorba de linte,
cum pretinde legenda?
Nu-i aşa că la mijloc
a fost o femeie?
………………………..
–  Eram sigur!
 
Ţie
Încerc din nou – a câta oară? –
În versu-acesta să închid
Căldura soarelui de vară
Şi-un strop din Psalmii lui David

Şi, ascultând îndemnul Firii,
Mă zvârcolesc încins de gânduri,
Că-ncep să semăn cu fachirii
Ce dorm pe cuie-nfipte-n scânduri.

Din strofa asta de pe urmă
Ţin să observi ce dor cumplit
De-atâta timp în mine scurmă
În ritm şi rimă convertit.

Iar dacă stau cu ochii-n geam
E doar aşa… Să nu te mire
Că poftă de mâncare am
Şi dorm destul. E Doamna Fire.
 
Intrare în Pantheon
Poetul e prins
într-o discuţie însufleţită
cu Universul. Ca între bărbaţi.
cu politeţe: – „Scuze!
Vă-ntrerup doar o clipă
convorbirea”.
Poetul, surprins, desigur, se supără:
– „N-am timp de fleacuri!”
Însă ea, insistentă
ca orice femeie,
Îl convinge până la urmă:
– „Nu-i nimic!
O să continuaţi după!”…
 
Cotidiene
Cinicul Satan caută într-una
noi metode pentru sporirea
recoltei de păcătoşi.
Cuvânt de ordine:
„Nici un cazan cu smoală
Să nu stea degeaba!”
Deci, după ce născoci
războaiele şi cancerul,
se mai gândi puţin
Şi le trimise pământenilor
câteva steguleţe, un fluier
şi o minge de fotbal.

Intersecţie
Am trecut peste toate
Opreliştile,
Unul în întâmpinarea celuilalt.
De la o vreme,
Am început să ne zărim
Chipurile.
Dovada că n-a mai rămas
Între noi aproape nimic,
În afară de spaţiu
Şi timp
Pe care trebuie
Să le-mpărţim între noi
În mod egal.

Cu pumnii strânşi
Toate aceste universuri
infinite
Se învârtesc de colo-colo
Fără rost.
Pe noi
Nici nu ne bagă-n seamă.
Aceste universuri
Suficiente şi satisfăcute
de ele însele
Vor trebui să ia aminte
Că noi existăm totuşi.
Existăm!

Apel

– Voi de pe Terra!
Vă faceţi iar că n-auziţi?
De treI milenii vă strigăm.
Deschideţi toate ferestrele
 Spre galaxii!
Pământul trebuie urgent aerisit.
Aveţi trei secole
Pentru asta.
Executarea!