Dar se făcea
o seară pe tăcute

A fost visat într-o bina de casă
tavanul roz, uşor de lăcuit
fiindcă lumina se vădea vânjoasă
deşi era în prag de asfinţit.
 
El se mărturisea în vârf de săbii,
scrijelitura îl strica, măcar
că ştucatura-nchipuia corăbii
pe zidul scris anume de-un zeţar.
 
Era (el) succesor din stirpe veche
caişii galbeni se topeau pe rând
încât, deşi cânta după ureche,
trei cărămizi s-au pomenit plângând.
 
Treceai, prin preajmă, copleşit de vreme
cătând, de-aproape semne de grădea,
împletitura-nchipuia poeme
şi-asemeni ţie, vai! şi ea plângea.