LUCIAN COSTACHENăscut la Bucureşti în 1952, Lucian Costache este profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional I.C. Brătianu din Piteşti. A publicat versuri, traduceri, critică literară, eseu, cronică plastică în revistele Convorbiri literare,  Cronica, România literară, Ateneu, Caiete botoşănene, Tribuna. A condus, între 1987 şi 1993, Cenaclul postmodernist Septentrion (Dorohoi). A publicat volumele Septentrion (colectiv, 1995), Elogiu Regelui. Poetul (eseu bilingv, 1995), Soare – ochi de Dumnezeu (1996), Poeţii banilor, Sub-Urbia, Fantasteria, Miniaturi (2006) etc. A obţinut premiul revistelor Convorbiri literare şi Tribuna (Cluj) pentru poezie, în 1988, respectiv 1989, Premiul oraşului Cholet, Franţa, pentru eseul Eloge au roi. Le poète (1995).

BUNICUL  DINSPRE  MAMA

La Glîmbocata – în via veche –
Trecea bunicul dinspre mama.
El nu bea vinul cu butoiul,
Ci delicat, încet, cu cana;

Nu din pahare de cristal –
Şi nici din mândre porţelanuri –
Sorbea bunicul vinul cald
Şi se-nzestra cu mii de haruri;

Bogat, înfierbântat cânta,
Şi bea din cana lui de lut:
În el şi-n cană numai foc,
Tot oful doar de el ştiut…

Se-mpurpura precum bujorul
Chelia lui cât toată ţeasta;
Obrajii-i sângerau ca para –
Cum la cocoşi bătută-i creasta.

– ’’ Gustă şi tu, femeie, doar un pic…
Să-ţi treacă frig, dureri de oase !
–  Ne vin copiii de Crăciun…
Nu beau , moşnege, că miroase! ’’

Trecut e timpul… Bate toaca…
În vie vin străini şi fură –
Nu mai e nimeni ca să joace
La masa joasă-în bătătură;

Doar cana lui – ciobită tare –
Şi vinul îndoit cu sânge
Au mai rămas să ne-amintească.
S-a dus bunicul… Şi bunica plânge.

2007-01-12T16:00:00+02:00